Stanley Matthews este singurul fotbalist englez care a fost înnobilat cu titlul de Cavaler de Regina Elisabeta a II-a când încă era în activitate.
Considerat unul dintre cei mai mari jucători din istoria fotbalului englez, Matthews a fost supranumit „Vrăjitorul driblingului” și „Magicianul” pentru tehnica sa deosebită. Stanley a fost și primul laureat al trofeului Balonul de Aur, în 1956, dar și al titlului de Jucătorul Anului, oferit de Asociația Jurnaliștilor Sportivi din Anglia, în 1948.
Dincolo de aceste distincții, Sir Stanley Matthews s-a remarcat printr-o longevitate matusalemică, el jucând fotbal la cel mai înalt nivel până la vârsta de 50 de ani! L-a ajutat foarte mult și regimul său alimentar, unul absolut neobișnuit mai ales pentru un englez: a fost un vegetarian convins și abstinent total de la consumul băuturilor alcoolice! În plus, a fost primul fotbalist care s-a îngrijit cu adevărat de starea sa fizică, iar înaintea fiecărui meci consuma o băutură ce conţinea un ou, lapte şi praf de glucoză pentru a avea un surplus de energie. Mai mult, în fiecare zi de luni nu mânca deloc, ci doar bea opt pahare mari de apă pentru detoxifiere.
A fost cel mai bătrân jucător din istoria primei ligi engleze, dar și din istoria echipei naționale. În plus, el a fost dintotdeauna un sportiv-model, cu un comportament de gentleman pe terenul de joc: în cei 33 de ani de activitate fotbalistică, n-a primit din partea arbitrilor nici măcar un avertisment! Niciodată nu a contestat vreo decizie a arbitrilor, niciodată nu a simulat, niciodată nu a lovit vreun adversar.
Cu toate acestea nu poţi găsi în cartea recordurilor legendarului fotbalist o listă a unor mari victorii. Surprinzător, dar Matthews n-a fost niciodată campionul ţării sale, ci numai o singură dată a câştigat Cupa Angliei, în 1953, cu Blackpool. Aceasta se explică și prin faptul că întreaga sa carieră s-a derulat între două cluburi destul de modeste, care n-au cules niciodată stele de pe cer, Stoke City și Blackpool. Astfel, Sir Stanley Matthews a oferit Angliei şi un model de fidelitate fotbalistică.
În 1934, debuta în naționala Angliei, într-o victorie cu 4-0 în fața Țării Galilor obținută pe Ninian Park.
La Campionatul Mondial din Brazilia, Stanley Matthews nu mai era jucătorul lui Stoke City, ci al lui Blackpool, unde ajunsese în 1947. Avea deja 32 de ani şi clubul a plătit pentru el 11.500 de lire sterline, o sumă considerabilă în acea perioadă, imediat după sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În 1954, Stanley Matthews a plecat din nou la Campionatul Mondial, care se desfăşura în Elveţia. Avea deja 39 de ani şi era cel mai în vârstă fotbalist al întregului turneu. La acest turneu final, echipa Angliei s-a descurcat mult mai bine decât în urmă cu patru ani, ajungând până în sferturile de finală, unde a fost eliminată de campioana mondială en-titre, Uruguayul.
În 1956, Stanley Matthews avea deja 41 de ani. Dar asta nu a contat deloc pentru jurnaliştii de la revista France Football să-i ofere lui Stanley Matthews primul Balon de Aur din istorie, pentru cel mai bun fotbalist al Europei.
Un an mai târziu, Stanley Matthews a jucat ultimul său meci în naţionala Angliei din totalul celor 54 de selecţii, devenind şi cel mai vârstnic fotbalist care îmbracă tricoul reprezentativei Three Lions. Pe 15 mai 1957, la Copenhaga, Matthews avea 42 de ani şi 102 zile, când şi-a ajutat echipa să triumfe împotriva Danemarcei cu 4-1 într-un meci din calificările pentru Campionatul Mondial din 1958.
La Blackpool, Stanley Matthews a jucat până în 1961, când a revenit la Stoke City, aflată în liga secundă. Chiar şi la 48 de ani, Matthews a fost o piesă de bază a echipei în 1963 când a pus serios umărul la promovarea în elită. Cu o lună înaintea ultimului său meci ca jucător, împotriva lui Fulham pe 6 februarie 1965, a fost înnobilat de Regina Angliei cu titlul de Sir pentru serviciile aduse sportului.
Sir Stanley Matthews a murit pe 23 februarie 2000, la vârsta de 85 de ani.